Te recunosc oriunde mă gândesc
Și azi și mâine atunci când mă trezesc,
Te recunosc ca pe o clipă dintr-o mie
Ce mi-a fost hărăzită și  o împart cu tine,
Te recunosc într-o petală dintr-o floare
Când proaspătă, când arsă de soare,
Te recunosc după zâmbet și culoare,
Ca într-o comedie care,
Se vrea privită cu îndrăzneală, de oameni muți
Cu inimi și minți dorite,
De dragoste, de râs hilar și fericire.
Te recunosc după lacrimi, după ploi,
Ce te ascunzi după un zid, de zei,
Te recunosc după un curcubeu pe care l-ai creionat
Spre a mă fascina,
Te recunosc după cuvinte, după jocuri simple,
Când puerile, când martore la tragedie,
Te recunosc după o cântare,
În care îți cânți viața, când zgribulită, când plină de văpaie,
Te recunosc după privirea-ți surdă
Ce nu clipește, dar vorbește
Cu umbre și lumini vibrante,
Despre lume, lună și pământul laolaltă.
Te recunosc după a ta schimbare
Precum luna după soare,
Te recunosc după a ta sclipire
Ca o scânteie într-o clepsidră,
Te recunosc după ale tale cuvinte blânde
Prea umane, prea mărunte,
Dar, atât de mari în inimi simple.
Te recunosc ca pe o stea
Din constelația mea,
Ce-mi picură lumină
În suflet străin, umilit de goliciune.
Te recunosc în bucurie
Pe care mi-o dăruiești doar mie,
De parcă aș fi doar eu Pământ
Iar tu, Cerul nesfârșit.
Te recunosc în nori și vânt
Ce arunci când ploi, când frunze moi,
Te recunosc în anotimpuri, patru
Cu verde, galben, roșu, alb,
Paletă de culori suave.
Te recunosc în iarba-i de mătase
Ce ușor, ușor se lasă,
Apăsată de o rază ștearsă,
Te recunosc în soarele torid
Cu săgeți ce parcă sting,
Orice urmă de tristețe
Adunând bucurie și tandrețe,
Pe ale noastre fețe, când mărețe, când cu blândețe.
Te recunosc în covorul cel de frunze,
Războit de femeia de la munte,
Un opaiț îi este martor
Măiestria să și-o arate.
Te recunosc în munți de gheață
Cei purtați de vânt și ape,
Iară fulgii de zăpadă își scriu a lor soartă
În fiecare an, cu aceiași destinație.
Te recunosc în păsări toate
Uitate vara pe o bancă,
Știu că nu mă recunoști,
Dar eu te știu de ani întregi,
Căci tu ești UNA, singura făptură
Pe care o văd mereu,
Între Pământ și Lună.