Să-ți dai timp,
Să te naști când cerul este negru iar razele lunii nu au răgazul să încălzească suflete,

Să-ți dai timp,
Să colinzi cu ochii dragostea picurată pe buzele mamei,

Să-ți dai timp,
Să chemi o copilărie fericită cu vise și dorințe puerile,

Să-ți dai timp,
Să privești curcubeul culorilor armonizate, coborâte din tradiția văzduhului,

Să-ți dai timp,
Să numeri când totul are o valoare,

Să-ți dai timp,
Să citești cu sufletul vibrațiile zilelor nebune ce aleargă după apus,

Să-ți dai timp,
Să rupi din frunze gânduri lăsate de o primăvară vie,

Să-ți dai timp,
Să pășești spre locuri îmbătrânite de sălbăticie,

Să-ți dai timp,
Să zâmbești odată cu o floare nevinovată, ce își prezintă corola pe podiumul solar,

Să-ți dai timp,
Să plângi cu picăturile de ploaie flămânde de căință,

Să-ți dai timp,
Să cânți cu cei de la Vama Veche, alaturi de copilul care aleargă către mare,

Să-ți dai timp,
Să nu uiți că ai fost copil, adolescentul rebel, maturitatea ajunsă la apus, toate arborate pe colina vieții,

Să-ți dai timp,
Să smulgi o clipă din cupola timpului pentru a vorbi cu tine: cel de ieri, cel de azi cu înțelepciunea celui de mâine,

Să-ți dai timp,
Să exiști alături de cei ce suferă că nu pot  fi înțeleși în lumea singurătății,

Să-ți dai timp,
Să poți crede că nimic nu-i pierdut până când prăpastia și înaltul cerului nu se dispersează în credință,

Să-ți dai timp,
Să guști din vorbele celor mulți dar, să păstrezi doar ce te îmbracă cu eleganță,

Să-ți dai timp,
Să privești cum camera în care te afli îți pare prea mică, când gândurile ți se rostogolesc în gol,

Să-ți dai timp,
Să simți că nu poți atinge meleagul fericirii , ci doar să călătorești cu singurul bilet al vieții spre o destinație necunoscută,

Să-ți dai timp,
Să alergi după fluturii amintirilor târzii, când uneori ți se așează pe o mână franta de durerea sorții,

Să-ți dai timp,
Să privești o noapte gândindu-te la ce respiră ea,

Să-ți dai timp,
Să asculți plânsetul unei sălcii rătăcită printre oameni,

Să-ți dai timp,
Să iubești, când iubirea nu -ti poate povesti nimic despre ceea ce simte,

Să-ți dai timp,
Să colorezi o viață în pagini prăfuite de timp,

Să-ți dai timp,
Să îngenunchezi în fața neputinței tale fără să simți umilință,

Să-ți dai timp,
Să-ți derulezi ideile pentru a nu le lăsa comori pentru o altă viață,

Să-ți dai timp,
Să privești stelele agățate de cerul lui Van Gogh,

Să-ți dai timp,
Să așterni maiestos pe un pergament note muzicale indiferente de omul pasibil de neștiința artei,

Să-ți dai timp,
Să miști suflete prizoniere între pietrele colțuroase de pe țărmul mării,

Să-ți dai timp,
Să dăruiești bucurie și compasiune celor ce cu greu se ridică,

Să-ți dai timp,
Să lași o parte din tine celor ce te iubesc,

Să-ți dai timp,
Să crezi că viața este o călătorie cu destinație mirifică...locul unde cerul sărută laolaltă uscatul și marea,

Să-ți dai timp,
Să mori când pământul te va chema să-i fi aproape.