Pot fi... orice,
O frunză, o floare, un poem, o pasăre rară,
Doar o chemare, doar o uitare,
Depinde cum mă privești
Aici, acum, ca-n povești.
Octombrie a fost și este
Octombrie va fi și fără noi,
El veșnic trăiește
Cu teamă, culori și ploi.
Dar, dacă pot fi orice...
De ce nu și brumărel?
Să simt cum cad ca o frunză
Să mă aștern tremurând,
Cu picuri curgând peste mine
Acoperindu-mi lacrima ce-mi vine.
Ce vine de demult și de departe
Dar înconjurată,
De crengile pomilor arzând,
De vântul topit de un gând,
Acela de a duce în zare
Și frunze și flori demodate.
Mă alungă odată cu ele,
Mă cer înapoi,
Mă agăț de o trăire, de tot ce există în noi,
Dar chiar de-i octombrie....
Eu pot fi ca EL.
Să alung norii aducând puțină lumină
Ca apoi să revină,
Să privesc în zare, un munte ce cară
Deja zăpada îngândurată,
Ce va avea de așteptat o iubire primăvăratecă.
O alee ușor ondulată,
Cu frunze moarte și îngenuncheate, 
De pașii grăbiți uitând să privească în jos,
Iar ochii uimiți de o așa frumusețe,
Încât pomii cu haine frumos îmbrăcați,
Așteaptă aplauze la scenă deschisă.
O ceață cu aer boem se uită și ea,
Culege culoarea căci vrea contopirea
Cu zâna toamnei cea mult așteptată,
Cu un octombrie ce plânge cu un ochi
Și râde cu altul.
Și ce dacă octombrie-i roșu,
Eu pot fi ca EL.....
Îmbrac aceiași culoare sperând că va fi,
A zilelor de vară, mereu reținute,
Să-și mai trăiască încă o dată
Minute de mult sfârșite.
Eu pot fi ca EL.......
Un vânt ce spulberă totul în cale,
Și roșu și galben, orice culoare,
Lăsând liniștea să odihnească,
Și oameni și plante, tot ce trăiește.
Eu pot fi ca EL......
O ploaie urâtă și rece ce coboară
În valuri învolburate peste câmpuri fumegând,
Înecate în disperare și cerșind parcă,
Cu rugăciune, viață.
Dar, eu pot fi ca EL......
Un octombrie ca oricare altul,
În care am trăit prezența sa,
Poate mai mult ca a altcuiva,
În trei zile, doar o zi,
Intens, cu frumuseți și răzvrătiri,
Iar dacă nu ar fi așa,
Toamna nu ar fi a mea.