Începi spre a te uimi,
De o privire, de o imagine de sine,
Cu toate că ești tu, vorbești cu tine
Și te întrebi gândind cu ochii
De ești azi, de ești mâine,
De ai putea sa te regăsești măcar o clipă
Într-o picătură de ploaie vie.
Mii de picături au trecut peste tine
Și ști și tu, oglindă mută, cea de-o veșnicie,
Ai ascultat când lumea a fost închisă,
Ai îndrumat când totul a fost pustiu,
Iar ochii tăi au întrebat-o, de atâtea ori neîncrezători
Dacă să pășești trist, ascultând durerea-n păcat
Sau să fii fericit,
Căci viața este azi, mai bună ca altădat.
Și aștepți răspunsuri seci și reci,
Ce le cauți neîncetat....aievea
Și zbieri, te zbuciumi, trăiești intens,
Ca apoi să te ierți,
Căci nu ești tu, Pilat din Pont să judeci
Nici acum, nici altcândva
Ochii ce râd în spatele ușilor trântite, în trădarea zămislită.
Se uită atât de tandru la tine, oglindă dragă
Doi ochi ce te iubesc în disperare,
Iar ei se îndreaptă către sine printr-o privire surdă,
Ca doi îndrăgostiți ce mor de inimă rănită,
Totu-i frumos și limpede-i povestea,
Până o umbră, două, trei zvonesc
De nici nu știi de unde,
Jucând un joc murdar, ridicol
Lăsând în urma lor,
Doar lacrimi umede, cărunte.
Sunt alți doi ochi și alți și alți și...... tot așa,
Se ascund cu răutate,
Ce nu pot adormii în visarea gândurilor curate,
Ci doar în propria-i ură și nepăsarea-i deja căzute,
Căci astea-s sentimentele trăite
De oameni cu a lor viață neîmplinită.
Și dacă asta-i a lor menire....
Tu ce spui, oglindă dragă?
Vrei să le rescrii un nou destin?
Ar însemna să fii prea bună cu cei care,
S-au ales singuri a fi
Actorii unei vieți goale și mărunte.
Lacrimi ude?
Ele au fost șterse de ploi, de vânt,
Iar tu mergi din fericire, într-o lume frumoasă, delicată
Cu gândul la CREAȚIE,
Uitându-i pe cei care,
Se simt fără de păcat, într-o lume plină de păcate.
Și ei există așa, cu gânduri brute și închistate,
Când fost-am hărăziți pe acest Pământ
Să dăruim doar BUNĂTATE....
Dar, pare-se că lumea-i împărțită drept,
În oameni iubitori de oameni
Și "oameni" iubitori de povești de ....defăimare.
Dar fiecare-i fericit în lumea sa,
Unii iubesc, trăiesc frumosul
În timp ce alții, se caută în întuneric....târându-se în josnicie,
Dar, ce să-i faci.....așa e viața!!!