Plămădit din dragoste dorită
Te scurgi ușor pe al tău destin,
Scris pe o filă din cartea unei vieți umile 
Citită, de prea mulți aceia
Ce se nasc, trăiesc și pier.
Te naști cu zile multe
Încălzite de razele solare,
Răcite de prea multă îngândurare,
Și-ti prinzi a ta suflare și candoare
De-ale mamei aripi albe, ocrotitoare.
Ești doar un prunc, privirea-ți e pierdută
În bucurie și dorință,
De-ai fi ce ești...un pui de ghiocel sfios
Nimeni nu-l va înțelege,
Căci TU ești TU și te-ai născut
Să fi al tău......cu tot ce ești,
Copilărie fermecată
Ce cobori și te strecori de undeva de sus
În inimi moi, de sentimente pure, calde
Ale copilului cândva din noi,
Fiind TU, privindu-te departe,
Ce aveai să devii TU, un altul,
Dintr-o următoare carte.
Te înalți cu a ta privire
Un pic mai stai și te lovești,
Cu ale tale petale de adolescent rebel,
De-o lume când prea onestă și primitoare 
Când sfidătoare, ca o sticlă
Purtata de valuri înghețate în miez de iarnă,
Înțelegând a ta menire.........că TU ești TU
Și trebuie doar să trăiești.
Să trăiești....dar cum?
Abia de te înțelegi,
Căci azi ești TU,
Ieri fost-ai un TU cu minus,
În timp ce mâine vei fi un TU cu plus.
Și acum......
Te prinzi încrezător într-o vâltoare a vieții
Când crezi că TU deții puterea,
O treaptă îți e de ajuns să nu o mai urci
Când o rafală a deznădejdii te cuprinde
Suflându-ţi o ultimă speranță.
Dar te ridici, în cuget și-n simțire,
Tulburător moment ce pare a fi ales
Îngropat de unii, renăscut de alții,
Văzut de ochii minții, izbutești
Să te descoperi doar un pic, să riști,
Cu ale tale idei ce încolțesc
Când sufletul, când trupul.
Iar trupul tău e cel ce doare, doar sufletul se va înălța,
Privindu-te în urmă doar câteva secunde
Vezi, doar un biet hoinar ce-și cântă a sa virtute
Ce-i place așa cum ești.
Când OM, când fiară îmblânzită,
Când floare, când zborul unui fluture de vară
Ce simte, gustă și suspină
După ale frumuseții naturii care,
Se "înfruptă" din seva vieții tale.
Și te iubește, de vrei să fi poet
Și te adoră, de vrei sa fi copil
Și te înțelege, de vrei sa fi adult
Și se uimește, doar pentru că ești TU.
Azi ești TU, doar cel înțeles de TINE
Cu lacrimi valuri, sufletul ți-l domolești,
Căci mâine vei fi un altul
Mai bătrân, mai vitregit de ani
Ce îți numeri neîncetat secundele
În neștire....
Și vine o zi când ghiocelul
Cel demult a răsărit,
Să simtă răcoarea toamnei,
Gerul iernii întețit,
Ca mai apoi să adoarmă adâncit
Într-un vis frumos, ca după viață.