Un ochi de gheață privește dinspre Est Copiii ce își doresc adolescenţa în fericire Dar vezi numai fum, eșapament și cabluri căzute în foc ce dor, A vieții sufletelor sfârtecate de războaie Ce strigă cu arme grele: aplecaţi-vă spre nemurire! Dar, din nemurire răsare Privirea înțepenită în praf și neputință În fața "raționamentului" nebun Ce alunecă în abis trăgând în disperare după el O lume întreagă, ce plânge să trăiască În liniște și pace! Iar tu, pace, ai ajuns să fii ascunsă într-o fiolă Ca antidot al omenirii, De vei fi tu distrusă în amurg Ne vom plânge azi și mâine pruncii Pe o planetă ce devine peste noapte O stea moartă fără de cer. Și ceru-i sângeriu, sindrom al groazei Ce vede în oglinda spartă metalul plumburiu, Mașinile morții ce sfâșie destine, Lăsând în urmă pârjolul ce inhibă Orice libertate ... de a trăi. Libertate, cuvânt atât de anticat, Iubești acești oameni, huliți și alungați, Prigoniți în lume fără țara mamă Cu teamă și durere, simptom grav al sufletului rănit. Și sufletul lor privește cu îngrijorare și mintea înghețată Spre Cel de Sus, ca ultimă salvare A dependenței lor de viață Și a celor rămași în urmă să lupte și să moară, Pentru un cer senin sub libertate. Eveniment nenorocit, tu ai venit Independent de a noastră glăsuire. Ce oare mai rămâne de făcut? Doar să fim uniți cu toții, Scriind manual de practică în iubire Precum în cuget și-n simțire!!
