Inefabil și totuși...,
Gândurile se adună 
În stropi de întrebări retorice ori nu,
Cvasi frivol în noapte,
Solemnitate în zi de societate,
Când masca hedonistă e gata de cădere.

Inefabil și totuși...,
Purtăm cu noi iubirea in fiecare zi,
În buzunarul inimii, cu stil,
Fandare autentică umană pentru unii,
Insidios pentru cei ce sunt departe de a înțelege că...
Iubirea pentru oameni, este mișcarea misterioasă a sufletului bun.

Inefabil și totuși...,
Avem nevoie de privirea contemplativă 
Asupra naturii ce ne mângâie, maestră,
Libertatea gândirii, miracolul sensului vieții,
Un detur prealabil prin suflarea sa eternă,
Ghidajul permanent al omenirii.

Inefabil și totuși...,
Stelele și marea,
Cerul și munții,
Soarele și luna,
Florile  și zumzetul albinelor,
Vântul și ploaia...,

Inefabil și totuși...,
Stelele cucerite de vise, privesc în noapte,

Inefabil și totuși...,
Marea dansează în pași de vals cu valuri neștiute,

Inefabil și totuși...,
Cerul, culoarea nesfârșită ce domină Pământul,

Inefabil și totuși...,
Munții, cadeți destoinici ai zambaretului nimb,

Inefabil și totuși...,
Soarele, cel ce mângâie oglinda lacului eminescian,

Inefabil și totuși...,
Luna, iubita in versuri a poeților regali,

Inefabil și totuși...,
Florile sensibile, discrete frumuseți divine,

Inefabil și totuși...,
Zumzetul albinelor, iubirea florilor,

Inefabil și totuși...,
Vântul, cel ce șoptește arii muzicale,

Inefabil și totuși...
Ploaia, cea care ne curăță durerile din suflet.