Imperfect de tandru vorbești cu norii sfioși,
Cu al lor salt mortal peste mări și oceane,
Călători neobosiți dintotdeauna ce au fost și sunt,
Ce poartă cu ei tainic, soarele și luna.
Imperfect de tandru privești lumina,
Meandrele razelor lunii se joacă cu tine,
Preferi o clipită din timpul clepsidrei ce zboară,
Eternitatea-i prea sumbră pentru a fi cu tine.
Imperfect de tandru privești apusul,
Prin ochi, împărțit în culori fugare,
Fiecare soptind o poveste
Mai tristă, reală sau cu un final de mare grandoare.
Imperfect de tandru privești muntele încolțit
De brazi, izvoare urlătoare,
O mare de frunze încarcă drumeaguri,
Ce cheamă a fi splendoarea naturii
Iar, vremea urâtă o face să moară.
Imperfect de tandru privești copacul,
Cel biciuit de ploi,
Oblojit din când în când de fulgii moi,
Îți întoarce privirea cu zâmbete triste,
Obosit de anii ce-l dor.
Imperfect de tandru privești o floare,
Petalele-i fine se îndoaie,
De hainele simple purtate cu noblețe,
De fluturi regali ce își croiesc o viață
Între cer și-o inimă nebună.
Imperfect de tandru privești ochii,
Unei păsări uitată de lume,
Încearcă să-ți citească sufletul, chipul,
Cu o aripă îndreptată spre buzele-ti încărcate
De cuvinte nerostite, înghețate,
În liniștea sorții.
Imperfect de tandru privești un iepure visând,
La fuga sa prin lanul războit de vânt,
Dar umbra-i frica ce-l îmbracă
Și fuge, fuge să trăiască
Într-un loc ascuns în sine.
Imperfect de tandru privești,
Culoarea mării învolburate sau liniștită poate, 
Ce vine, pleacă, în larg cu ale sale valuri întrebătoare
De dor, de dragoste și ură împovărată.
Imperfect de tandru privești nisipul fin de borangic,
Doar un gândac de-ai mai vedea,
E clar, își caută în disperare,
O viață printre dune mișcătoare
În marea caldă sahariană.
Imperfect de tandru privești un pământean, o pământeană
Și orice ai face, ești ca ei,
Te naști, trăiești și ai să mori
Fredonând o melodie când soarele apune,
Înăbușit de ploi.
Și totu-i imperfect când pare a fi perfect
Și zâmbetul și glasul
Și gândul și privirea
Doar ochiul minții lovit de o lumină,
Poate descrie nealterat,
Că a fi perfect e un păcat,
Iar imperfect e un cuvânt UMAN.