O sticlă simplă așa cum este EA
Ce acoperă inima lui, a ei cu o stea,
Nu spune nimic, e doar o prizonieră în tăcere,
Doar valul, malul, luna se înghesuie să spună
Secretul inimilor frânte,
Ce adorm în liniște, pe un petic de hârtie umed.
Litere și gânduri întinate,
Vaporii viselor înlăcrimate
Ale prințeselor, în așteptarea iubirilor de altădată,
Plimbate de micii voiajori pe mare.
O mare ce furioasă fiind, zile, luni în disperare,
Ce nici măcar Poseidon nu are
Puterea de a o stăpânii,
Când inima-i în căutare.
Poțiune de dor năpraznic,
Ce înoți în marea învolburată,
Te afunzi în întuneric, speriată de a ta faptă,
Dar dragostea-i sirena, ce învinge și-i adulată.
Iar inima ce-i prinsă
În armura sa sticloasă,
Se luptă cu putere zdrobindu-l pe Eol,
Figură încruntată, călcată în picioare
De o suflare mai mare ca a sa.
Căci EA-i furtună,
Se luptă, izbește, se descătușează,
O forță o aruncă
Pe malul cel răpus de ani.
Și iat-o ajunsă, sfidând totul
Și marea și valul și zeii deopotrivă,
Ea știe, că ce-i este scris, acolo trebuie să ajungă.
Dar unde?
Totu-i pustiu, nimic nu o așteaptă
Doar malul îngreunat de pietre moarte.
Dar, printre ele căutând, găsești ceva,
O inimă aici, una acolo, dincolo o alta,
Toate îmbrăcate în sticle colorate
Amorțite, de singurătate.
Și azi așa, mâine așa, o alta tot așa
Iar anii trec plângându-şi ale lor iubiri
Uitate, părăsite, colecționate
De un MAL umil, dar primitor
De inimi frânte.
Zdrobite de ploi și stele,
Iubite de răsăritul și asfințitul ce vorbesc cu ele.
Cu o față către Soare, cu o față către Lună
Strălucesc, în lumini de chihlimbar
Și își rostesc ale lor povești
Păstrate, într-un cufăr ponosit de ani.
Dar, ce contează, anii ce au trecut pe de-a rândul,
Ele au fost și sunt dintotdeauna acolo,
Bucăți de inimi desenate într-o sticlă,
Colecționarul lor fiind MALUL.
Aruncate, aranjate, nimeni nu cunoaște adevărul,
Nici măcar colecționarul MAL, ce se întreabă uneori..
Sunt norocos, ori ba?