Am adunat gânduri oceanice în căușul palmelor,
Și le-am îmbrăcat în culori onirice,

Am adunat culori onirice, le-am aruncat pe cer,
Și totul a devenit serenitate pură,

Am adunat serenitatea, picătură cu picătură,
Și, am împins -o în labirintul vieții,

Am adunat dorințe, bucurii, tristeți oceanice
Și, nimic din toate astea,

Am adunat grăunțe mici de înțelepciune, ce ard, încă, ca focul,
În amintirea celor ce au găsit sensul adevăratei cunoașteri,

Am adunat jăraticul focului oceanic, daruit de Prometeu,
Din mâinile celor fără de minte,

Am adunat paradigme oceanice febrile, prea târziu,
Căci harta lumii deja împărțită, este scrum,

Am adunat ideile unui trol inexorabil,
Într-o emfază îndoielnică de a părea umani,

Și, am adunat, am adunat cu toții,
Doar amintiri ce plâng după NOI.