Alb, valsul fulgilor de nea
Cazuti din patul moale al norilor departe,
Așezați pe suflete încărcate de ani,
Odată al rozelor din ochii pruncului dorit.

Bunătatea ne-mblanzeste, în a cuceri a noastră viață,
Este diamantul ce devine,
Lumina ce deschide calea
Spre armonie, echilibru și iubire pură.

Candoare te caut pretutindeni dar, te ascunzi,
De-ți dorești singurătatea, călătorește către stele și poeme,
Și nimeni nu te va huli
Căci, ești mereu o floare a voalului mireasă.

Dor de tine puritate
Ca de-o iubire clipă dintr-o poezie,
Neauzită niciodată
Dar, scrisă în versuri cu lacrimile ploaie.