Inspiratie

Călătorim pe tărâmurile dintre viață și moarte,Și azi, și mâine, și tot așa,Iar tot ce acceptăm vibrant,E doar o picătură de angoasă,Accesul nostru la o viață demnă.Dar, nu-i doar atât,Murim continuu, renaștem cu fiecare clipă,Ieșim din întunericul oniric,Ca apoi să căutăm lumina, Unor secunde proaspete, fecunde.Iar, rezistența noastră la schimbare,Este de departe înțeleasă,Căci impermanența înseamnă,Echilibru, _{Citeste mai mult}

În felul meu, prefer să fiuUn trecător, un ultim om ce elogiază,O împlinire, o sferă goală,La ceas de răsărit ori când noaptea se lasă,Peste o viață de om, … fragil.În felul meu, iubesc zile fără rod,Trăiesc secundele sterile,Ce-mi lasă sufletul anost,De existența suferinței,Picurată în cuvinte fără noimă.În felul meu, mă las purtat la voia întâmplării,Cu _{Citeste mai mult}

Pătrunzi în lumi necunoscute,Cu solitudinea te învelești,Îi spui că îți este soră, frate,Atunci când încă poți să mai trăiești,De nu, te lepezi cu durereDe inumanul neînțeles,Și pleci din răzbunarePe drumul, cel de tine ales. _{Citeste mai mult}

Eu și lumea în doi,Construim idei și gânduri ideale,Sterile pentru unii, principii pentru alții,Ne căutăm și ne găsim în schimbarePentru a face diferența,Între oameni și cei vii. _{Citeste mai mult}

Alb ori negru,Căutări luminate, întunecate,Cântări ca-n vis, departe umblate,Vin să încununeze pământul Cu aripi de argint, pe drumul către noiDe fiecare dată.Eretică plăcere să ascultăm, un foșnet izvor,Pierdut în zări albastre,Pe fâșia nesfârșită de arbori nătângi Cu chef de zburători, preluați de a lor viață,Sub perdeaua lunii ce luminează, Fața apelor adânci.O contemplare fără chipuri, _{Citeste mai mult}

Te rog, rămâi acolo unde ești,Chiar de ar fi să exiști Sub aspre vijelii,Chiar de ar fi să fi,Sub ape neîntrerupte și ude,Ce se scurg din plopii fără nume,Și simt cum îți este frig în sufletDar, frumusețea ta fierbinteStrălucește, prin mireasma-ti și culoare pură.Te rog, rămâi acolo unde ești,Sub cereasca-mpărățieA candelelor stele valuri, valuri,Năpustite asupra-ti _{Citeste mai mult}

Comparativ cu unda contemplativă a gândurilor nevăzute,Avem timp pentru toate,Obișnuind să amuțim în zi și noapte,Riscând să regretăm Că am greșit, și irosim în vanMinutele vărsate.Comparativ cu o clipă de necunoscut, Cunoaștem puterea durerii îngenuncheate, Ne sfărâmăm inimi și suflete purtateDe vânt, de ploi îngândurate, Căutând răspunsuri disperatePe caldarâmul vieții mute.Comparativ cu o picătură de _{Citeste mai mult}

Mi-e dor să pot să chibzuiesc Ca altădată nu-i, La un minut și o secundă, Ce odinioară clepsidra o umpleau De bucurii, raze și lacrimi întunecate. Mi-e dor să pot vedea Ca altădată nu-i, Ziua dinspre noapte, A pletelor de sălcii aprinse Ce se zbăteau, în jocul dragostei fierbinte. Mi-e dor să pot să rătăcesc _{Citeste mai mult}

Alb, valsul fulgilor de nea Cazuti din patul moale al norilor departe, Așezați pe suflete încărcate de ani, Odată al rozelor din ochii pruncului dorit. Bunătatea ne-mblanzeste, în a cuceri a noastră viață, Este diamantul ce devine, Lumina ce deschide calea Spre armonie, echilibru și iubire pură. Candoare te caut pretutindeni dar, te ascunzi, De-ți _{Citeste mai mult}

Tărâm nelimitat ce ești, Învăluit în beznă și mister, Pașii zeilor te zdrobesc cu a lor putere Iar umbra ce o revarsă către tine cu mândrie, E doar o picătură din egoismul lor de a fi eterni. Eternitatea ce-i condamnă și pe semizei La închisoarea tărâmului din neant, Cel bolnav de fum și mucegai Își _{Citeste mai mult}

Nemărginire te caut, Dincolo de durere și mare, Dincolo de stele și minți sclipitoare, Dincolo de ale mele gânduri, Și vreau să te ating, Dar totul devine gol, în așteptare. Iar așteptarea-mi purifică răbdarea, Răbdarea de a privi în zare, Unde nimic nu se întâmplă în afară De mișcarea orizontului tăiat De linia vieții îmbătrânită _{Citeste mai mult}

Ne naștem din iubire călătorind în timp După nimic și totul laolaltă, Făcând din gândurile noastre Gradina admirată cu noblețe De Picasso copil fiind, Aranjată în cubismul alegoric, Umbrită de fumul aroganței mutilate, De lumea prea grăbită să trăiască În modernismul etalat aparte. Aparte ești și tu, calatorule, ce abia de te-ai deschis, Un trandafir _{Citeste mai mult}

Atât de diferit Te știu acolo în noapte, Când gândurile-ti toate Dansează printre stele, Ca să cobori în răsărit Cu fruntea respirând a libertate, Chemată să te învie Din somnul inocenței, cea de altădat. _{Citeste mai mult}

În zi, în noapte și-n suflet, Agățată de piciorul cel bolnav, Te mai privesc o dată umbră Să văd, zâmbești, plângi sau mori Odat cu cel ce te-a hrănit o viață. _{Citeste mai mult}