Nu știu, dar știu că nu ...
Nu poate fi,
O meditație cu inversare,
O meditație ce doare,
Ce mă cheamă pe - nserat
Pe o lacrimă de lună,
Și...

Nu știu, dar știu că nu....
Nu poate fi decât....
O bucurie, de reîntâlnire a Omului cu mine,
Cu spiritul ce moare și renaște,
Pe o geană de lumină ce zâmbește,
Cu ochii copilului ce cuprinde întreaga lume.
Și....

Nu știu, dar știu că nu....
Nu poate fi
Doar o paradigmă, goală de conținutul 
Ideii de rezistență umană,
La impermanența ce se vrea regală 
În fața schimbării perpetuă, umilă,
Și....

Nu știu, dar știu că nu...
Nu poate fi..... și totuși,
Folosim nimicul din jur, și frigul mușcător,
Estuar de cuvinte, senzații, percepții noi și iarăși noi,
Îngrămădite, pe o direcție înghețată 
Ce va fi de altfel, o nouă meditație,
Și.....nu știu.....ce are să mai fie.