Te rog, rămâi acolo unde ești,
Chiar de ar fi să exiști 
Sub aspre vijelii,
Chiar de ar fi să fi,
Sub ape neîntrerupte și ude,
Ce se scurg din plopii fără nume,
Și simt cum îți este frig în suflet
Dar, frumusețea ta fierbinte
Strălucește, prin mireasma-ti și culoare pură.

Te rog, rămâi acolo unde ești,
Sub cereasca-mpărăție
A candelelor stele valuri, valuri,
Năpustite asupra-ti cu lacrimi de înger,
Să-ti lumineze chipul ce se ascunde în noapte,
Așteptând secunde călătoare în gondola plutitoare,
Să te trezești din somnul cel adânc,
Odată cu zorile blajine,
Sărutul pictat al soarelui cu marea.

Te rog, rămâi acolo unde ești,
Pe cărarea înflorită,
Te-oi zări dintr-o mie,
Voi ști că ești tu, vioreaua albăstruie,
Oftezi, dar zâmbești când mă zărești
Printr-o picătură de lumină,
Drumeț din lumea-ntreaga, ce sunt eu,
Ce vin de departe să mi te-nchin
După amar și chin, de o vreme.

Te rog, rămâi acolo unde ești,
Peste vieți și peste moarte,
Când deasupra, zboară-n crâng 
Sturzi și păsări mii de catifea,
Ce scapă crenguțe triste, delicate
Peste pământul îndurerat de ploi,
Dor de soarele pribeag, ce a uitat demult
Să fie, stăpânul zilei, cântec de vioară și visare 
Pentru tine și surorile tale trecătoare.

Te rog, rămâi acolo unde ești, 
Să-ți simt parfumul într-o-nserare, două,
Să-mi fi îndeajuns într-o secundă 
Cât veacul și mileniul laolaltă,
Pentru o clipă să te văd,
Să-mi treacă dorul dulce și amar,
Și-l leg la mal să nu zboare
Dar, mi-e teamă tare
Să nu se așeze pe trepte reci de cleștar.