Un ochi de gheață privește dinspre Est
Copiii ce își doresc adolescenţa în fericire
Dar vezi numai fum, eșapament și cabluri căzute în foc ce dor,
A vieții sufletelor sfârtecate de războaie
Ce strigă cu arme grele: aplecaţi-vă spre nemurire!

Dar, din nemurire răsare
Privirea înțepenită în praf și neputință
În fața "raționamentului" nebun
Ce alunecă în abis trăgând în disperare după el
O lume întreagă, ce plânge să trăiască
În liniște și pace!

Iar tu, pace, ai ajuns să fii ascunsă într-o fiolă
Ca antidot al omenirii,
De vei fi tu distrusă în amurg
Ne vom plânge azi și mâine pruncii
Pe o planetă ce devine peste noapte
O stea moartă fără de cer.

Și ceru-i sângeriu, sindrom al groazei
Ce vede în oglinda spartă metalul plumburiu,
Mașinile morții ce sfâșie destine,
Lăsând în urmă pârjolul ce inhibă
Orice libertate ... de a trăi.

Libertate, cuvânt atât de anticat,
Iubești acești oameni, huliți și alungați,
Prigoniți în lume fără țara mamă
Cu teamă și durere, simptom grav al sufletului rănit.

Și sufletul lor privește cu îngrijorare și mintea înghețată
Spre Cel de Sus, ca ultimă salvare
A dependenței lor de viață
Și a celor rămași în urmă să lupte și să moară,
Pentru un cer senin sub libertate.

Eveniment nenorocit, tu ai venit
Independent de a noastră glăsuire.
Ce oare mai rămâne de făcut?
Doar să fim uniți cu toții,
Scriind manual de practică în iubire
Precum în cuget și-n simțire!!