Dialog în doi ne reunim
Într-o sensibilitate arborată,
Refugiată în genul feminin
În pași de dans și umezi.

Frizând mișcarea în balans
Atât de aproape de glezna ta cea fină,
Cuprinsă de brațul meu de balerin
Se lasă alunecată în furtuna acordurilor sublime.

Te arunc și te cuprind în piruete fulminante
De mijlocu-ți de chin patetic,
Ce suferă emoție pură
Într-un final apoteotic.

Mă eclipsezi cu totul prin al tău dans
De nu-mi rămâne decât să scriu o poezie
În versuri rimate și apăsate
De propri-mi pași înlăcrimați.

Când nu pot fi ca tine doar în balans și dans
Atunci atingi văzduhul cu al tău talent de balerină,
Când doar stelele-ți primesc zborul ceresc,
Precum al păsărilor purtate de adierea vântului primăvăratic.

Încerc să te privesc, încerci să mă privești
Dar nu avem timp, plutim...
Suntem absorbiți de NOI, îmbrățișați de artă
Căci totu-i o poveste nouă, în versuri mute și dansante.