Tărâm nelimitat ce ești, Învăluit în beznă și mister, Pașii zeilor te zdrobesc cu a lor putere Iar umbra ce o revarsă către tine cu mândrie, E doar o picătură din egoismul lor de a fi eterni. Eternitatea ce-i condamnă și pe semizei La închisoarea tărâmului din neant, Cel bolnav de fum și mucegai Își…

Nemărginire te caut, Dincolo de durere și mare, Dincolo de stele și minți sclipitoare, Dincolo de ale mele gânduri, Și vreau să te ating, Dar totul devine gol, în așteptare. Iar așteptarea-mi purifică răbdarea, Răbdarea de a privi în zare, Unde nimic nu se întâmplă în afară De mișcarea orizontului tăiat De linia vieții îmbătrânită…

Ne naștem din iubire călătorind în timp După nimic și totul laolaltă, Făcând din gândurile noastre Gradina admirată cu noblețe De Picasso copil fiind, Aranjată în cubismul alegoric, Umbrită de fumul aroganței mutilate, De lumea prea grăbită să trăiască În modernismul etalat aparte. Aparte ești și tu, calatorule, ce abia de te-ai deschis, Un trandafir…

Atât de diferit Te știu acolo în noapte, Când gândurile-ti toate Dansează printre stele, Ca să cobori în răsărit Cu fruntea respirând a libertate, Chemată să te învie Din somnul inocenței, cea de altădat.

În zi, în noapte și-n suflet, Agățată de piciorul cel bolnav, Te mai privesc o dată umbră Să văd, zâmbești, plângi sau mori Odat cu cel ce te-a hrănit o viață.

Rostogolesc, rostogolești, rostogolește, rostogoliți … Același cuvânt diluat prin golire De orice-i uman și fără de înțeles, Pentru acei dintre noi care, Devin și mor ca într-un bardo perpetuum mobile, O viață de cub ce lesne trăiesc Departe a fi un spirit liber fără renunțare. Purtați de vânt în rostogolirea inumană, Loviți de colțuri ascuțite,…

Și norii plâng câteodată Ducându-și cu greu dorul, Ale razelor soarelui flămânde De dragoste și iubire mută, Pe buzele-i sângerânde De sărutări fierbinți uitate. Și norii plâng câteodată Cu lacrimi valuri ascunse în tăcere, Scurse în aval departe Pe pajiști cuminți de flori nemuritoare, Ce cheamă cu sărutări domoale O binecuvântare. Și norii plâng câteodată…

Departe de cuvinte, e o zi, e o noapte Ce spulberă secunde în stele mii, Dansând jocul ielelor venite valuri, valuri, În jurul Pământului căzut în amintiri. Amintiri țesute în poeme, Elogiu unei lumi uitate, Cântată în lumină și vibrație, Dialog de fericire surdă, Tot ce iubesc la ea, e tot ce nu pot fi…