Două cuvinte luate separat Se luptă între ele, Temătoare fiind de însăși viața ce le-a dat Un gram de chinină ori bulgăre de zahăr, Rostogolind la vale în reminiscențe, Fum negru ori fulgi de păpădie plutitoare. Prefer căderea unei frunze pe oglinda lacului tăcut, Prefer căderea unei gâze pe un mac, Prefer căderea unui fulg…

Morbida-i viața în peștera durerii, Ce apasă cu pași grăbiți de boală, Sufletul copilului ce plânge De nu-și găsește alinare. Niciun anotimp nu-i rupe, un zâmbet din suflare, Nici chiar atunci, când razele-i surâd din depărtare, Nici chiar atunci, când floarea cea vestită Împrăștie aroma fericirii, Nici chiar atunci, când vântu-i aduce O adiere lină,…

Locuiesc în taină cu părerile-mi de rău, Când totul în juru-mi adoarme ușor, În somnul adânc și decadent Ce îngroapă deja o lume pierdută în visare. Pierdută în idei și gânduri, Ce își plânge a sa cadență de altădat, Cu lacrimi ce își cer iertare Căci se preling pe un obraz pătat. Pătat de o…

N-aud ce simt….dar mor odată cu asfințitul, Căci nu-i văd culoarea cea de altădat, Păreri de rău din minutele copilăriei, Paradisul fericirii infinite, Înghesuită acum într-un bol de sticlă. N-aud o zi copilărie Trecut-a un timp atât de repede venit, Pășești ca pieton pe valuri, pe linia trasată adolescentina Când crezi că ești învingătoare Și…

Două rânduri de mâini trecut-au peste timp, Îmi pare că gândesc în locul nostru, Iar umbre searbăde de îmbrățișări se furișează Uitate de demult a mai străbate Drumul iubirii dintre oameni. Două rânduri de fețe înghesuite, Îmi pare că-si micșorează dimensiunea, În căutarea unor zâmbete bizare Lovite, zdrențuite, De măști, mereu împrumutate. Două rânduri scrise…

Plămădită-n tine dintotdeauna, Te rătăcești în ea ca într-o oglindă spartă, Cu gânduri și simțiri ce te încearcă, De te întrebi: sunt eu, ești tu, Odată? Și cât poți fii așa nimeni nu știe, Dar, ea se întoarce cu al său zâmbet către mine, Iar eu ca un copil nevinovat Cu ochi sticloși, alunecoși ce-mi…

Imagine mută privești în gol, Trăiești o viață de nemuritor. Dar, uimitor de profund te regăsești Într-o simplă bucată de lemn. Vorbești doar cu tine, zile și nopți, Ce-ți sunt date de acel Creator. Însuflețită ești, sculptură în lemn, De inima, talentul unui om Ce te vrea a fi, doar o oglindă a sa. Privirea-ti…

De-ai fi tu…… Liniște adâncită în lacrimă adormită Pe obrazu-ti bântuit de dragoste uimită, Primită din ceasloave îngălbenite Șoptită, de râuri toate, de sălcii îndurerate, Ți-aș da măcar o clipă din viața mea toată Să fii OM, să te metamorfozezi ușor În fluture firav ce poartă Pe umeri culori mirobolante, În fiara ce mușcă ucigător…

Imperfect de tandru vorbești cu norii sfioși, Cu al lor salt mortal peste mări și oceane, Călători neobosiți dintotdeauna ce au fost și sunt, Ce poartă cu ei tainic, soarele și luna. Imperfect de tandru privești lumina, Meandrele razelor lunii se joacă cu tine, Preferi o clipită din timpul clepsidrei ce zboară, Eternitatea-i prea sumbră…

O clipă de tăcere îmi e îndeajuns, Ca tălpile-mi goale să te sărute Pământ ce-mi ești, Cel umed de roua dimineții, cel răsfățat De aroma florilor de câmp, În goana pașilor mărunți Prin zile, nopți….atât de neștiute. O clipă de tăcere îmi e îndeajuns, Să ating cu mâna întreaga lume, Dar e doar un zbor…

O liniște măruntă, a singurătății toată, Se mișcă și se îngână Cu mine, în tainicele șoapte. Mă mir și eu pe mine Ce are să-mi spună, Căci e năluca care, se duce și revine După ale sale pofte, haine și brutale. Singurătate, în carne și oase sfărâmate, Nu ai loc de mine, de a mea…

Plămădit din dragoste dorită Te scurgi ușor pe al tău destin, Scris pe o filă din cartea unei vieți umile Citită, de prea mulți aceia Ce se nasc, trăiesc și pier. Te naști cu zile multe Încălzite de razele solare, Răcite de prea multă îngândurare, Și-ti prinzi a ta suflare și candoare De-ale mamei aripi…

De-ai fi tu, frigul cel ce vine, Valuri, valuri aburinde, Cu o iarnă prigonită De o toamnă ruginie, Ți-aș mai da măcar o dată, Raza palidă, dar caldă, A soarelui făclie. Iar…. De-ai fi tu, fulgul cel de nea, Te-as scufunda doar în privirea mea, Ca într-un ocean dormind pană-n adâncuri Ce ascultă noaptea șoaptele…