Pământ cald, dar odios ești tu acela Ce ne însoțești suflarea, Plămădită într-o floare Cu ale valurilor petale, Ce se înghesuie ca odinioară, În joacă, ură și întristare De atâta nepăsare. A unora de a trai în gol cu a lor credință, Că viața e doar biruință, A banalității a tot știute, Doar de ei,…

Eu cred… Eu cred într-un milion de vise, Pătrunse de dorințe încă nedorite, ci ușor simțite, Ca fulgii plutitori ai unor arbori seculari, Ce visează și ei dar, într-o lume prea timida. Închisă, zăvorâtă, într-o clepsidră a timpului nebun, Ce aleargă, aleargă în disperare, Chemând poate sau de ce oare, Secunde ce se scurg, ca…

Lumină blândă ce cobori în palmele mele, Atingerea ta doar mă surprinde Cu un gest, cu o mângâiere, Care nu cere nici măcar o clipă, Un zâmbet, o lacrimă, un soare, Un soare al ochilor ce râd, Gândind că mai există cuvântul Când. Dar este Când, când ştii să mă ajuți, Dar este Când, când…

Ești așa de sus, de nu te pot atinge. Și totuși, zâmbetul mi se-ndreaptă către tine Cerându-ți doar o zi, doar o secundă, Să privești ca într-o oglindă Lumea asta osândită. Osândită la mânie, la tot ceea ce nu-ți place ție, Nici mie, nici păsării din colivie, Nici valurilor învolburate Ce izbesc talazuri de mult…

Privești cu ochi tăcuți spre EA, Și nu știi dacă o să mai vina, Acum sau mai târziu spre seară, Când totu-i încremenit doar de o lumină. O lună bună și înțeleaptă, Veghează al său regat, Gândește pentru o întreagă omenire, Dacă să mai stea. Și totuși, marea, muntele și pomul Vorbesc și șușotesc în…

Iubesc această fată cu pletele-i în vânt, Ce zduncină de multe ori acest pământ. Dar nu-i nimic nechibzuit în a sa durere, Căci totu-i ca un val, Vine, trece și apoi zâmbește. Se aruncă cu atâta cutezanță, cu ale sale falduri, Aducând cu sine frumusețea unei doamne Ce caută fericire în orice colțișor, Pătrunzând pe…

Libertate, iubire, dorință arzătoare, Sunt ele acele cuvinte de odinioară? Ce se așterneau în fiecare frunză, floare? Plăpândă, misterioasă, făcându-și loc sa iasă. Acolo unde… Cu picurii de rouă, prelinși în neștire, Așteptau pașii, care călcau fără să știe, Iar libertatea asta de-o simțeai, Te ardea, te durea și te înfiora … de bucurie. Iar…

Lumina ce pășești pe-a ta cale într-o liniște absurdă, De unde vii tu oare,….ca o nălucă? Cobori și te strecori, aluneci, te înfiori, De atâta întunecime, abia de mai respiri. Puterea ta pătrunde, Și apa și iarba și tot ce te înconjoară, Și urli ca o fiara, de-ai pârjoli pământul. Căci vrei a ta putere…

Privesc în gol și trăiesc eu oare, Aici sau departe în zare…? Și alerg totuși cu gândul, Sa prind orizontul, Sa trec de el și să dobor, Acel dor, de dor, De viața, de cântec, de tot ce înseamnă, Aceiași trăire, acum, ori într-un alt decor. Întind o mână și strig cu disperare, Acele zile…

Privesc și gândesc, Privesc și zâmbesc, un gând mă înfioară, Sau chiar mă bucur, eu, oare? Nu știu de-i zi sau de-i noapte, Căci tot ce simt nu tine de timp, ci de soartă. Nu știu dacă zidu-i de vina, Sau florile care se închină In fata tristeții Care se îngână cu mine, cu tine,…